Oameni

E dimineață. E joi. Oameni.

 Oameni care dorm, oameni care dormeau, oameni cărora li-i somn sau chimăresc. Oameni triști, oameni pohuiști. Oameni nerăbdători. Oameni care lucrează, oameni care vor lucra, oameni care se gândesc la lucru, oameni care , pur și simplu, se gândesc, oameni care nu s-au gândit la lucru ș’ niși n-au de gând. Oameni care merg în mașini, oameni care așteaptă autobusul. Oameni care prosta așteaptă. Oameni care merg cu Freccia, oameni care merg cu Regionale. Oameni care iau micul dejun.  Oameni care se întind, oameni care se strâng. Oameni care cară. Oameni care conduc. Oameni care ascultă muzică, oameni care ascultă trenul, oameni care îi ascultă pe alții. Oameni care rezolvă rebusuri, oameni care joacă în “Grata e Vinci”. Oameni care șterg, oameni care scriu. Oameni ce privesc pe fereastră, oameni ce se privesc, oameni ce se uită la ceas, oameni ce privesc. Oameni care bârfesc, oameni care se iubesc. Oameni care grăiesc, oameni care grăiesc cu alții, oameni care grăiesc singuri. Oameni care râd, oameni care se salută. Oameni care se știu și care nu se știu. Oameni care caută locuri, oameni care au locuri, oameni ce stau în picioare. Oameni – gentlemani și nu prea. Oameni puternici, oameni slabi, oameni relativi, oameni – spioni. Oameni ce se ridică, oameni ce se așează. Vaci care pasc… ehm?!  nu, nu e vorba despre vaci aici… ștergem vacile. Aici e vorba despre oameni și numai despre ei. Oameni care aleargă pentru a alerga, oameni care aleargă pentru că aleargă alții, oameni care aleargă pentru alții, oameni care aleargă pentru ei înșiși, oameni-sporțmeni. Oameni care au ajuns la destinație, oameni care așteaptă destinația. Oameni ce destinație nu au. Oameni care umblă.  Oameni care ridică scările, oameni care le coboară. Oameni care fumează. Oameni care vând, oameni care gătesc, oameni care gătesc ș’apoi vând. Oameni care mănâncă, oameni care înfulecă, oameni care beau pentru că li-i sete, oameni care prosta beau. Oameni îmbrăcați, oameni dezbrăcați, oameni cu ochelari rotunzi, oameni cu ochelari pătrați, oameni cu ochelari de vedere, oameni cu ochelari de soare și pe ploaie. Oameni cu umbrele și fără. Oameni posomorâți. Oameni care se cătăie cu metropolitana, oameni care preferă tramvaiul, oameni în autobus, oameni pe jos, oameni pe bici, oameni în moto. Oameni emoționați, oameni periculos de emoționați, oameni care așteaptă invitați. Oameni care greșesc ușa, oameni care știu care-i ușa dar nu o deschid. Oameni aparent liniștiți, oameni – mimi. Oameni care dau note, oameni care iau note, oameni care demonstrează abilități, oameni care copiază. Oameni care reușesc, oameni care fac haz de necaz. Oameni simpatici, oameni șireți. Oameni serioși și nu prea Oameni care îndrăznesc și reușesc, oameni care nu îndrăznesc și reușesc, oameni care nu îndrăznesc. Oameni care învață, oameni care simulează. Oameni care profesează. Oameni care au examene, studenți. Oameni care flirtează, oameni freak, oameni fără bilet de călătorie. Oameni bătrâni, oameni tineri, oameni nici bătrâni nici tineri. Oameni mici. Oameni mari. Oameni – maniaci. Oameni credincioși, oameni - călători. Oameni care citesc, oameni care ar vrea să citească, oameni care țin cartea în mână, oameni care așteaptă sosirea. Oameni care se uită în telefon, oameni care verifică telefonul, oameni care vorbesc la telefon, oameni care râd în telefon, oameni care plâng în telefon, oameni care se joacă în telefon, oameni care se ceartă cu telefonul, oameni care așteaptă mesaje, oameni care scriu mesaje. Oameni cu i-phone! Oameni cu câini, oameni fără câini, dar cărora le plac câinii. Oameni gălăgioși, oameni – șoareci . Oameni care râd de alții, oameni care râd de ei înșiși. Oameni cu prieteni, oameni fără prieteni. Oameni care trăiesc în lumea lor, oameni care trăiesc în lumea altora, oameni care prosta sunt pe lume. Oameni cu mutre mari, oameni cu funduri mari. Oameni concentrați, oameni super-concentrați, oameni pierduți. Oameni care dau precedența, oameni care-și iau precedența. Oameni simpli, oameni îngâmfați. Oameni cu scaun la cap, oameni cu scaun sub cur. Oameni amabili, oameni dezordonați. Oameni care visează, oameni care vor visa. Oameni limitați, oameni educați. Oameni nebuni oleacă, oameni pe-o fază, oameni smintiți. Oameni fără tolc, oameni ai nimănui. Oameni care spun minciuni altora, oameni care-și spun minciuni sie înseși. Oameni cu agendă. Oameni – controlori, oameni care spun mulțumesc, oameni care nu spun mulțumesc dar în schimb zâmbesc. Oameni care pregătesc cina, oameni care cinează, oameni care aperitivează, oameni care economisesc, oameni care privesc televizorul, oameni care ies. Oameni care iubesc vinerea, oameni care urăsc duminica pentru faptul că a doua zi e luni. Oameni ce trăiesc fiecare zi, oameni ce așteaptă zile mai bune. Oameni bogați, oameni săraci, oameni sărăcăcioși la trup , la suflet și la buzunar. Oameni frumoși la trup și urâți la suflet. Oameni care apar, oameni care dispar, oameni care se întorc, oameni care nu se mai întorc,oameni care se duc, oameni care se duc pentru a se întoarce, oameni care se duc și nu se mai întorc. Oameni obosiți, oameni plictisiți.  Oameni, oameni, oameni.

Și-i cu voi wăi? Ăi de-ai cui sunteți, de unde, încotro, pentru ce?  A mai trecut o zi cu oameni.

Mâine e vineri.

Săpături arheologice parlamentare

Nu aș fi dorit să mă pronunț pe această temă, ca un lăturaș politic ce mă consider a fi și la câte speculații sunt scrise pe marginea acestui caz, însă o să îndrăznesc să mă exprim.

Nu mi-aș fi închipuit că în 2012, Republica Moldova, țară cu pretenții europene, o să aleagă în fruntea statului o fosilă juridică. Vreau un președinte ager la trup și la suflet, un gât de aer proaspăt în viața politică, atât de necesar ochiului cetățeanului simplu. Se pare că liderii actuali care au luat decizia ”salvatoare” în cauză, au dus într-atât de mult Alianța de râpă, încât probabil, odată căzuți în groapă, au început să se ocupe de săpături arheologice, neavând ce face, și au și dat acolo de această ”descoperire” uluitoare, pierdută prin coridoarele Curții Supreme. Mulțumirea norodului e una fenomenală, au fost și încă se mai închină pahare în cinstea marelui candidat, îi sunt adresate dedicații muzicale la diverse posturi radio sau TV parvenite din partea mulțimii flămânde, dar atât de dornice de un președinte. Cursul vieții mele, sinceră să fiu, nu a suferit schimbări radicale, până la și după aceste alegeri mult așteptate. Însă nimic nu poate fi comparat cu acest spectacol televizat care rămâne a fi unul foarte important pentru mase. Dumnezeu cu ele, cel mai ridicol ar fi să-ți bagi degetul în gura lumii. Decizia luată de câțiva indivizi, cade, în orice caz, ulterior, pe umerii tuturor cetățenilor. Însă un lucru mă mulțumește în tot acest teatru politic jucat de ochii societății și aici o să-l citez pe Vieru care zicea : ”Una din cele mai mari satisfacții ale mele este că Divinitatea și Moartea nu pot fi lingușite”. Pentru mine însă una din cele mai mari satisfacții rămâne a fi că nici chiar actorii politici nu au șanse de a scăpa de Divinitate și Moarte, oricât de mari Zei ai Olimpului exclusiv moldovenesc nu s-ar considera.

Marea colonizare

Trăgând o privire în jur observ de ceva vreme că se cam înmulțesc restaurantele și fast-food-urile ce servesc sushi sau alte bucate deocheate cu specific oriental, diverse ceremonii ale ceaiului (chinez, japonez, indian), centre de yoga și meditații, diverse concepte de design interior conform stilurilor de viață orientale (feng-shui). Astăzi orice metropolă a lumii se poate „mândri” cu propriul China town.
Ne invadează estul... dar o face într-atât de subtil încât fostele țări deținătoare de colonii percep schimburile de informații și cultură cu țările lumii a treia ca pe un dialog și nicidecum nu văd în ele un pericol de invadare directă. Astăzi mai mult de 1/3 din populația lumii o constituie doar India și China. Europa la nivel demografic de câteva decenii a căzut într-un somn letal comparativ cu lumea opusă, cea a estului reproductiv și tare flămând. Tot mai des în ultimii ani omul european alege să frecventeze zilnic cursuri de yoga în detrimentul alergatului de dimineață. Deja devine o indecență în lumea vestică să nu cunoști cultura și ceremonia ceaiului și, cu atât mai mult, să nu participi la ea, să nu ai măcar vreun talisman sau obiect care să îți poarte noroc și să-ți stimuleze creșterea profesională sau cea familială. Estul își dă de știre și deja a început marea colonizare pe teritoriul fostelor țări expansioniste. Influența lui în cadrul infrastructurii sociale, culturale, economice se simte tot mai aprig în lumea contemporană. Dacă la început Europa își freca fericită mâinile văzând în emigranții estului și lumii a treia brațe de muncă ieftine și nesecate, atunci Europa de astăzi a ajuns să întrețină cu pensii sociale familiile de africani sau alte națiuni emigrante, care nu se grăbesc deloc să lucreze, nici să-și schimbe concepțiile de viață și tradiția conform standartelor europene. Imigranților le este acordată asistența medicală gratuită, ei beneficiază de locuințe, le sunt oferite studii și cursuri de specializare gratis... Europa a ajuns să lucreze pentru propriii imigranți... și în curând o să fie înghițită de lumea estică. O vor înghite cu tot cu papuci căci toate convorbirile și dialogurile cu estul nu sunt decât niște povești în care cred diplomații europeni. Nu poate fi vorba de vreun dialog. Europa ține discursuri în timp ce estul tacit continuă colonizarea inversă prin tactici de influențare a modului de viață și a concepțiilor de gândire. Suntem noi cei care acceptăm cultura lor și o primim pentru a ne potoli setea de cunoaștere și expansiune a noilor orizonturi. Europa nu poate pretinde la supraviețuire. La boom-ul demografic actual nu contribuie Europa ci țările lumii a treia, care sunt niște consumatori în sine. În viitorul apropiat ajungem să deservim și economia chineză.

Ne aflăm în plină migrațiune. Sub ochii noștri se conturează o nouă reconstrucție a lumii. La adevărata criză însă o să asistăm cam peste vreo 50 de ani atunci când lumea o să epuizeze toate resursele și nu o să mai aibă unde emigra.