Fabulă : Rușinea celor 5 lei

Am citit LEGEA REPUBLICII MOLDOVA privind protecția consumatorilor, citând Monitorul Oficial …

 dar numai în momentul  în care m-am lovit frontal cu o situație neplăcută aspectului meu moral și social, în momentul  în care m-am simțit așa-zis ”frăierită”, pomenind dialectul ăsta al nostru. Am notat aspectul  invers proporționalității impactului unei fraude mici asupra moravului unei persoanei ; cu cât nedreptatea e mai mică cu atât parcă nedumerirea și indignarea ia proporții colosale, în special în raport cu propriul eu, cu propria moralitate. Căci atunci când frauda e de proporții exonerate, clar vizibile indignarea parcă reduce aspectul prejudicierii morale în alba celei economice, făcându-le direct proporționale între ele. Dar această ecuație cu siguranță nu poate fi aplicată în cazul în care nedreptatea suferită are proporții neînsemnate, căci anume faptul că e nu e vizibilă tuturor  te face să te gândești și să te indignezi și mai mult de stupiditatea faptului sesizat, ah! și cât avea să fie bine aplicabil aici principiul celor 3 maimuțe intelectuale care nu văd, nu aud și nu spun nimic… dar nu a fost să fie așa, când, întoarsă de la supermarketul unde fac de obicei cumpărături, din cauza proximității acestuia, am hotărât să analizez(cum de obicei fac, din obișnuința de nu a avea încredere decât în propriei mei ochi) bonul de casă, constatând cu un amar dezgust că pe lângă tot ce am achiziționat, vânzătoarea s-a grăbit să-mi adauge în ”propriul cont” și o sticlă de apă (se gândea probabil la hidratarea mea zilnică de care am nevoie) pe care niciodată în viața mea nu am consumat-o, nici să o mai procur. Nu-mi venea să cred stupidității la care am fost complice benevol! Bine , povestea în sine e un caz al sistemului în care suntem antrenați de zi cu zi și la care participăm cu toții. Mă gândeam la posibilitățile de a-mi recâștiga onoarea de consumator, de a-mi apăra dreptul, dar dilema cea mare rămânea cum să o fac?  Cum să demonstez existența unui produs adăugat în cont când nici nu l-am văzut în ochi?  Să mă duc cu pachetele și să fac un scandal de pomină nu e stilul meu, când analizând în fond situația m-am dovedit a nu avea nici un as la îndemână. Am preferat deci să mă calmez, să beau 3 pahare de apă plată ca să-mi înec amarul și s-o pomenesc pe cea pe care am achitat-o fără s-o fi azhiziționat J și să caut urgent LEGEA REPUBLICII MOLDOVA privind protecția consumatorilor ca să evit pe viitor să trag rușinea celor 5 lei fluturați de sub nas de o vânzătoare însetată în toiul unei zile de muncă istovitoare la casă. Și de unde drag Doamne se trezește în noi spiritul ăsta al dreptății doar atunci când ne-a lovit grebla drept în nas?! Dar uite că dacă până acum nu am găsit nici timp și nici poftă să citesc legea cu privire la protecția consumatorilor, acum pofta veni nepoftită și dintr-o răsuflare am citit-o catalogând-o ulterior ca fiind o recompensă morală a onoarei mele de consumator prejudiciat. Antrenarea sau neantrenarea ulterioară a mea în rezolvarea cazului fiecare o poate discuta în mod divers, după capacități și experiență proprie.Morala acestei fabule?... evitați pe cât e de posibil să fiți victima propriei lipse de atenție, care uneori se poate dovedi a fi o trăsătură de caracter foarte utilă doar dacă e aplicată la timpul potrivit. Căci cine e cel mai mare dușman al nostru dacă nu noi înșine?

Fulgi de primăvară

Prima zi de primăvară am întîmpinat-o cu primii fulgi de zăpadă ai lunii martie, cu un vântuleţ geros ce vine din nord (probabil de pe la Briceni) ... :) cu obişnuita cafea de la orele 2 p.m. Cu liniştea în suflet şi cu speranţa noilor schimbări ce le aştept în primăvara aceasta. Şi iarăşi îşi face de cap “şoricelul” ăsta... uff... iar acum stau şi mă gândesc la farfuria de spaghetti al ragu ce aşteaptă preparată ca sărbătoarea “Mărţişorului” să fie completă. În aşteptarea soarelui ce nu vrea să ne onoreze cu obrazul său în ultimele săptămîni, îl citesc la lumina becului electric pe Alexandre Dumas... ei bine, na! Nu în original, în franceză... ci în italiană.Paradoxal, credeam că doar în filme regizorii îşi permit mici “boroboaţe” gen detalii greşite... pantofii eroinelor din “Moscova nu crede în lacrimi” ai căror culoare se schimbă în acelaşi cadru, date necorespunzătoare momentului istoric în care e filmat, fie cîntece care încă nu sunt scrise etc. , dar uite că şi regizorii cărţilor au mari rezerve de acest gen la capitolul inventări... nici Dumas nu duce lipsă de astfel de gafe pe care le-am observat absolut întîmplător în timpul lecturii fiind suficient de sensibilă la capitolul detalii. Dacă carnavalul de la Roma descris în roman începe pe data de 22 februarie, după cum menţionează autorul, atunci un paradox e că la sfîrşitul acelui carnaval, cam la vreo 8 zile precizate de autor, ne aflăm în data de 21 februarie.... Hmm! Un alt exemplu cînd autorul se mai pierde în mrejele timpului, pe care sincer nici acum nu pot să-l explic precoce... l’am notat în timpul confesiunii lui Bertuccio la villa d’Auteuil, care durează pînă cam la vreo 3 dimineaţa, după care,eroul nostru se îndreaptă spre casă şi uimitor e faptul că odată ajuns, eroul însăşi constată că e abia 11:30 seara... cum s-o fi întîmplat oare să fie teleportat din nou în ziua precedentă? Eh.... miracolele creaţiei nu se lasă aşteptate nici la Dumas. Şi uite că anume aceste mici, neînsemnate gafe făcute de autor şi lasă să se piardă un pic din farmecul creaţiei sale, pentru mine, desigur, ca fiind un pic mai capricioasă la capitolul detalii. Pe cît de frumos ştiu unii să inventeze “povestioare”, pe atît de neîndemînatice sunt detaliile la care recurg aceştia pentru a impresiona cititorul, căci în fine presupun că majoritatea scriitorilor puţin probabil sunt interesaţi de date şi cifre plicticoase, fiind absorbiţi întru totul de nararea firului povestirii. Ei bine, fie... chiar şi celor mai mare născocitori de poveşti le este permis, uneori, astfel de gafe minuscule ochiului cititorilor...

Văd cum iese fum din hoceagurile caselor vecine şi mă tot bate gîndul că mai avem să ne încălzim încă ceva timp doar cu gîndul că în calendar e primăvară, căci fumul se risipeşte jucăuş în aerul rece fără să-i prea pese că oamenii aşteaptă cît mai repede să scape de iarnă.