Prima zi de primăvară am întîmpinat-o cu primii fulgi de zăpadă ai lunii martie, cu un vântuleţ geros ce vine din nord (probabil de pe la Briceni) ... :) cu obişnuita cafea de la orele 2 p.m. Cu liniştea în suflet şi cu speranţa noilor schimbări ce le aştept în primăvara aceasta. Şi iarăşi îşi face de cap “şoricelul” ăsta... uff... iar acum stau şi mă gândesc la farfuria de spaghetti al ragu ce aşteaptă preparată ca sărbătoarea “Mărţişorului” să fie completă. În aşteptarea soarelui ce nu vrea să ne onoreze cu obrazul său în ultimele săptămîni, îl citesc la lumina becului electric pe Alexandre Dumas... ei bine, na! Nu în original, în franceză... ci în italiană.Paradoxal, credeam că doar în filme regizorii îşi permit mici “boroboaţe” gen detalii greşite... pantofii eroinelor din “Moscova nu crede în lacrimi” ai căror culoare se schimbă în acelaşi cadru, date necorespunzătoare momentului istoric în care e filmat, fie cîntece care încă nu sunt scrise etc. , dar uite că şi regizorii cărţilor au mari rezerve de acest gen la capitolul inventări... nici Dumas nu duce lipsă de astfel de gafe pe care le-am observat absolut întîmplător în timpul lecturii fiind suficient de sensibilă la capitolul detalii. Dacă carnavalul de la Roma descris în roman începe pe data de 22 februarie, după cum menţionează autorul, atunci un paradox e că la sfîrşitul acelui carnaval, cam la vreo 8 zile precizate de autor, ne aflăm în data de 21 februarie.... Hmm! Un alt exemplu cînd autorul se mai pierde în mrejele timpului, pe care sincer nici acum nu pot să-l explic precoce... l’am notat în timpul confesiunii lui Bertuccio la villa d’Auteuil, care durează pînă cam la vreo 3 dimineaţa, după care,eroul nostru se îndreaptă spre casă şi uimitor e faptul că odată ajuns, eroul însăşi constată că e abia 11:30 seara... cum s-o fi întîmplat oare să fie teleportat din nou în ziua precedentă? Eh.... miracolele creaţiei nu se lasă aşteptate nici la Dumas. Şi uite că anume aceste mici, neînsemnate gafe făcute de autor şi lasă să se piardă un pic din farmecul creaţiei sale, pentru mine, desigur, ca fiind un pic mai capricioasă la capitolul detalii. Pe cît de frumos ştiu unii să inventeze “povestioare”, pe atît de neîndemînatice sunt detaliile la care recurg aceştia pentru a impresiona cititorul, căci în fine presupun că majoritatea scriitorilor puţin probabil sunt interesaţi de date şi cifre plicticoase, fiind absorbiţi întru totul de nararea firului povestirii. Ei bine, fie... chiar şi celor mai mare născocitori de poveşti le este permis, uneori, astfel de gafe minuscule ochiului cititorilor...
Văd cum iese fum din hoceagurile caselor vecine şi mă tot bate gîndul că mai avem să ne încălzim încă ceva timp doar cu gîndul că în calendar e primăvară, căci fumul se risipeşte jucăuş în aerul rece fără să-i prea pese că oamenii aşteaptă cît mai repede să scape de iarnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu