Ajută-mi Doamne ca să nu mă piardă cumva - ...aşa, din întîmplare sau... pur şi simplu intenţionat - timpul, printre banalităţi şi resemnare şi să mă uite acolo... să mă părăsească... făcându-mă să accept bucuria omului care supravieţuieşte fericindu-se de gura sau buzunarul său plin... îţi mulţumesc însă pentru faptul că îmi dai posibilitatea să ating nemurirea aceasta creată de talente, de talente diferite dar în a căror desăvârşire îmi permit să mă regăsesc şi să mă refugiez ca un muritor, uneori plictisitor de obişnuit ce sunt. Am redescoperit o veche pasiune... dragostea pentru sunet, adevăratul sunet, pur, limpede ca lacrima şi blând ca chipul unei mame. Mi-a înflorit sufletul la sfârşitul lui ianuarie. Incredibil! A fost nevoie doar de un pian şi de o bucată om, dar nu simplu om,nu, nicidecum... e un om ce profetează miracolul, anotimpurile, soarele, talentul. Da, m-am îndrăgostit din nou de Keiko Matsui! Am redescoperit ceea ce mulţi numesc muzică dar prea puţini cunosc adevăratul sens al acesteia, am şters praful de pe sunetele care s-au tupilat de careva timp în sufletul meu şi acum stau să mă sfiesc de amnezia mea. Doar le purtam mereu cu mine, în suflet dar, în acelaşi timp, le-am uitat... cum de s-a întâmplat asta? Răul ăsta de timp şi-a lăsat amprenta lui odioasă asupra-i. Dar nu mai contează... am căutat puţin prin arhivele sufletului şi am dat de ele....nu s-au lăsat aşteptate şi a ieşit deodată la iveală curcubeul ăsta de lumini muzicale şi iată-mă savurând orice sunet al pieselor acestei talentate pianiste japoneze. E muzica fără adaosuri şi conservanţi.... e doar sunetul şi puterea sufletului capabil să-l înţeleagă şi să-l împărtăşească în taină inimii. E chiar indecent pe alocuri să fii atât de genială căci răneşti cu desăvârşire celelalte miliarde de oameni. Dar are câştig de cauză şi orice antrenare în instanţă e inutilă.... talentul ia vârf la toate şi dreptul e de partea ei! Îmi răscoleşte sufletul şi îl umple cu doza de sănătate zilnică de care toţi avem nevoie! Muzica vieţii mele acum sigur pot spune că e împărţită în ceea ce a fost înainte de sunetul lui Keiko Matsui şi ceea ce vine imediat după. Şi dac-ar fi să trăiesc, aş trăi doar pentru a savura sunetul ăsta, clipa asta de nemurire şi de fericire nebună. Viaţa împreuna cu ea e o adevărată „superbă romanţă”.
29 ian. 2011
Altă zi, altă piesă.... acelaşi compozitor - Keiko Matsui
Ajută-mi Doamne ca să nu mă piardă cumva - ...aşa, din întîmplare sau... pur şi simplu intenţionat - timpul, printre banalităţi şi resemnare şi să mă uite acolo... să mă părăsească... făcându-mă să accept bucuria omului care supravieţuieşte fericindu-se de gura sau buzunarul său plin... îţi mulţumesc însă pentru faptul că îmi dai posibilitatea să ating nemurirea aceasta creată de talente, de talente diferite dar în a căror desăvârşire îmi permit să mă regăsesc şi să mă refugiez ca un muritor, uneori plictisitor de obişnuit ce sunt. Am redescoperit o veche pasiune... dragostea pentru sunet, adevăratul sunet, pur, limpede ca lacrima şi blând ca chipul unei mame. Mi-a înflorit sufletul la sfârşitul lui ianuarie. Incredibil! A fost nevoie doar de un pian şi de o bucată om, dar nu simplu om,nu, nicidecum... e un om ce profetează miracolul, anotimpurile, soarele, talentul. Da, m-am îndrăgostit din nou de Keiko Matsui! Am redescoperit ceea ce mulţi numesc muzică dar prea puţini cunosc adevăratul sens al acesteia, am şters praful de pe sunetele care s-au tupilat de careva timp în sufletul meu şi acum stau să mă sfiesc de amnezia mea. Doar le purtam mereu cu mine, în suflet dar, în acelaşi timp, le-am uitat... cum de s-a întâmplat asta? Răul ăsta de timp şi-a lăsat amprenta lui odioasă asupra-i. Dar nu mai contează... am căutat puţin prin arhivele sufletului şi am dat de ele....nu s-au lăsat aşteptate şi a ieşit deodată la iveală curcubeul ăsta de lumini muzicale şi iată-mă savurând orice sunet al pieselor acestei talentate pianiste japoneze. E muzica fără adaosuri şi conservanţi.... e doar sunetul şi puterea sufletului capabil să-l înţeleagă şi să-l împărtăşească în taină inimii. E chiar indecent pe alocuri să fii atât de genială căci răneşti cu desăvârşire celelalte miliarde de oameni. Dar are câştig de cauză şi orice antrenare în instanţă e inutilă.... talentul ia vârf la toate şi dreptul e de partea ei! Îmi răscoleşte sufletul şi îl umple cu doza de sănătate zilnică de care toţi avem nevoie! Muzica vieţii mele acum sigur pot spune că e împărţită în ceea ce a fost înainte de sunetul lui Keiko Matsui şi ceea ce vine imediat după. Şi dac-ar fi să trăiesc, aş trăi doar pentru a savura sunetul ăsta, clipa asta de nemurire şi de fericire nebună. Viaţa împreuna cu ea e o adevărată „superbă romanţă”.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu