Sectele erei informaționale

Dacă în timpul slujbei religioase credincioșii ortodocși cântă Crezul, atunci și credincioșii noului mileniu nu rămân deloc în urmă și se grăbesc să aducă „cântări de slavă” rețelelor sociale, care, în ultimele decenii, apar ca ciupercile după ploaie. Urmărind cu atenție metamorfozele societății contemporane, „enoriașii” noii generații iau cu asalt cele mai proaspete rețele de networking pentru a-și împărtăși confesiunea cu semenii lor și  pentru a o propovădui ,ulterior,  novicilor. Ca în orice altă religie sau sectă și aici există un propovăduitor care pune bazele noii confesiuni și, cu ajutorul nemijlocit al intermediarilor, o infiltrează iscusit  în rândurile maselor însetate de cunoștințe noi și de trăiri intense. Pentru a  împărtăși aceleași dogme și idei ei aderă la anumite grupuri care, conform lor, le-ar reprezenta în totalitate propria personalitate și punctul de vedere.

 Dar  să încep totuși cu cuvântul. Deci iată! Citisem recent în paginile unei reviste italiene un articol despre „credincioșii” facebookiști. În rândurile articolului erau menționați și „trădătorii” care părăsesc în ultimul timp tot mai des rândurile „confesiunii” lor sociale. Autoarea își întreba cititorul : „să fie oare o fugă în masă”  sau e doar o tendință a unor snobi(!)? Ideea e năstrușnică, recunosc.  Să cataloghezi persoana care își protejează viața privată de ochiul public drept snob e o pură nebunie. A ajuns oare, în timpurile boom-ului tehnologic, o anormalitate dorința de a găsi și de a acorda mai mult timp prietenilor și familiei discutând la o plimbare în parc și nu prin intermediul videochatului ? Îmi fac impresia că da, dacă la orizont apar astfel de publicații, care, plus la toate, se mai și propagandează maselor! Îmi induce ideea exactă a unei secte de facebookiști, de odnoklassniși și de multe altele, cărora lumea li se roagă zilnic de la 3 și mai multe ore, în dependență de cât de mare o fi credința lor. Cel mai uimitor fapt rămâne a fi acela că majoritatea din cei ce au aderat la confesiunile rețelelor sociale în viața reală se consideră a fi, nici mai mult, nici mai puțin – atei!... J He! Dragilor, propovăduiți atâtea ore prin chat-uri și forumuri, grupuri și topici și rămâneți a fi nepătați confesional? Nu prea cred!

Mai sunt și din ăștia care au fost trădați de propria „religie”. Din setea de a-și împărtăși bucuria cu prietenii de rețea, un facebookist înfocat a fost demis din serviciu din cauza că în timpul concediului medical declarat conducerii făcea băi de soare pe una din plajele exotice ale țărilor calde și în grabă posta zilnic cele mai recente poze ale odihnei bine-meritate. Ca să nu se relaxeze prea tare, unul din „prietenii” de rețea îl turnă conducerii. Se alese „bietul” de el, în final, cu odihna prelungită pe timp nelimitat.

 Iată am ajuns să fim și jertfe ale propriei socializări : căci numărul de prieteni virtuali în prezent devine invers proporțional cu numărul prietenilor pe care îi avem alături zi de zi. Cu cât unul din cele două crește cu atât celălalt este mai mic; și aceasta devine a fi deja o axiomă.